marți, 1 aprilie 2008

My book:D nu are inca nume!acesta e doar o parte din primul capitol,sper sa va placa:D

1.Piata Saint-Marc

Un suflu bland de toamna ridica soaptele oamenilor, veniti in dimineata aceea in piata Saint-Marc, facandu-le sa se piarda in norii lanosi de pe cer.
Toti se ingramadeau pentru a vedea mai bine mescioarele pline cu lucruri facute manual, cu carti,evantaie.Dar cele mai cautate lucruri erau broderiile cu un trandafir negru,inflorit parca timid intr-un coltisor al materialului.
La o masa ,care nu parea mai speciala decat celalalte se stransesera, totusi, majoritatea oamenilor ,unii sa cumpere celebrele broderii altii doar sa admire.
Trei scuzi ofereau doritorii unor maini fine, micute si palide, care le crosetasera.Este de prisos sa zicem ca era vorba de niste tinere domnite, cinci mai precis,a caror stralucire a ochilor trada relatia de rudenie dintre ele:erau surori!
Cea mai vioaie dintre ele, a careia privire era luminata de zambetul buzelor ei trandafirii, era si cea mai tanara.Avea parul prins neglijent, lasand sa-i cada bucle castanii pe umerii-i dezgoliti,iar ochii azurii ii oglindeau frumusetea interioara, ochi care nu traisera mai mult de nouasperzece primaveri.
Doar una dintre ele purta un val negru ce-i acoperea mainile si umerii dezgoliti , ai carei ochi albastrii erau dusi departe.Aceasta parea mai matura, si era admirata de toti trecatorii pentru frumusetea ei iesita din comun.Buclele acesteia erau blonde si erau lasate sa alunece peste valul negru care-i invaluia toata fiinta.Nu vorbea aproape deloc, fiind cufundata in proprile-i ganduri.
-Anne,sopti cea mai tanara dinte ele catre aceasta,cred ca ar trebui sa te duci acasa, pari foarte obosita...
-Stai linistita, ma simt mai bine, o sa-mi treaca, spuse Anne catre sora sa ceea mica, incercand sa zambeasca, dar obrajii ii erau prea obositi ca sa incerce macar.
Pe celalalte surori o sa le descriem cu alt prilej, momentan sa ne indreptam atentia spre multimea ce se stransese in Piata San-Marc.
Doi tineri,unul avand o masca aurie ce-i ascundea trasaturile fetei si celalalt care purta o palarie care-i umbrea figura ,daca nu chiar i-o ascundea la fel de bine ca primului ,se plimbau prin multime,fara sa cumpere nimic, doar observand...Cel cu masca avea o statura impozanta , desi se vedea ca incearca sa stea cocosat, parea inalt iar celalalt mai mic si indesat incerca sa-si urmeze amicul,care mergea cu pasi repezi.
-Deci, domnule Briquet, de ce m-ati adus in aceasta parte a orasului?intreba cel inalt ,vadit enervat si plictisit peste masura, incercand sa vorbeasca pe cat posibil de incet.
-Sire...
-Ti-am spus sa nu-mi spui asa, se rasti cel cu masca la celalalt ,ducandu-si degetul catre buze.
-Sa ma scuzati,dar ati spus ca vreti sa vedeti o alta parte a orasului,decat ceea pe care o stiati deja...Iar aici este locul perfect in care puteti vedea laolalta oameni obisnuiti si oameni mai...instariti!
-Numai de mi-as gasi o sotie inainte ca mama sa ma casatoreasca cu cine stie ce ruda indepartata ,bogata...
Celalalt se multumi doar sa ofteze impreuna cu cel caruia ii zicea "sire".
Dar cei doi pareau a fii singurii care vroiau sa-si ascunda identitatea, in rest altii abia asteptau sa si-o expuna.
Un tanar de 20-25 de ani mergea mandru prin multimea aceea curioasa.Purta pantaloni pana la genunchi si un pieptar de culoare liliachie, cu gaitane tot liliachii ,fara alta podoaba decat obisnuitele despicaturi prin care se vedea camasa.Spada era bagata in teaca ,lovindu-i coapsa piciorului cand mergea.O palarie impodobita cu o pana rosie ii asundea oarecum trasaturile fetei,dar se puteau deslusi doi ochii caprui,vioi si o figura destul de palida.

me,me, just me:d

so...eu!eu este o persoana complexa,simplu de inteles si totusi,uneori,atat de greu de inteles!nici eu nu o inteleg pe eu uneori!dar pentru ca scrisul despre mine la a treia persoana e asa de greu:D o sa scriu normal.Asadar eu sunt o simpla persoana cu calitati si defecte,care uneori da in crize isterice de ras si uneori da in crize de plans(totusi stati linistiti nu sunt bipolara:)).Imi place sa cred intr-o viata de poveste desi ma consider destul de realista in momentele potrivite!
Cred ca scrierile (ca sa nu fac o cacofonia ca-cartile)pe care le citim reliefeaza cum suntem de fapt in interior.Pardon ,cartile care ne plac (pt ca cine n-a citit zeci de carti cu care ii venea sa dea de pereti)ne reflecta personalitatea.Asadar "castigatoarele" sunt:Regina Margot(de Dumas)-m-a impresionat pana la lacrimi!(dar caracterizarea cartilor o sa o fac in alta rubrica)Doamna de Monsoreau(tot de Dumas-era o trilogie)si Cei patruzeci si cinci(la fel),apoi Jane Eyre,La rascruce de vanturi,Mandrie si prejudecata,Adam si Eva(de Rebreanu),Zece negrii mititei(Aghata Christie)si cam atatea imi vin in minte...
Iubesc animalele si am un cutu simpatic rau,simpatica,e fata!are 4 anisori si e neagra si latracioasa:D dar nu e rea!e foartee iubitoare!
Ma consider o mica artista:Dpai doar sunt o pestoaica veritabila(zodie nu va ganditi la altceva...)imi place sa scriu...romane!am multe idei,dar din pacate nu ma tin de ele pentru ca pur si simplu n-am cand sa scriu si uit ideile:D o sa public si aici cea mai noua scriere!sper sa va placa:D
si cam atatea despre mine!bineinteles as putea spune o gramada de alte lucruri,dar nu mai termin pana maine!!
aa daa!si sunt tare zapacita uneori!adica pierd lucrurri intr-o veselie si uit unde le pun pe altele,dar nu sunt irecuperabila:D